Ca peste tot, trebuie sa te inregistrezi la municipalitate, un fel de viza de flotant. O organizatie pentru studenti (ce functioneaza ca business de fapt) organizeaza lunar “excursii” la primarie pentru ca sa fie mai usor pentru functionari si pentru studenti. Si asa ne-am dus vreo 14. Am fost primiti intr-o sala de veche de consiliu, chiar minunata, cu tablouri si mese masive. Ne-au asezat pe un rand de scaune comode. Erau doi functionari cu un powerpoint care ne aratau cum sa completam formularul, si apoi ne-au luat frumos la rand ca sa ne explice ce documente ne mai trebuie in functie de tara de origine. Intre timp unul din ei a colectat pasapoarte si le-a copiat.

Totul a durat exact 45 minute, inclusiv zambetele si bun venit in Olanda si toate cele. Chiar m-am simtit bine venit si respectat, si a fost grozav.

Tot asa am avut si experiente grozave cu functionari in Romania, chiar daca nu la primarie, ci la politie. – asta ca sa ilustrez ca am exemple generoase pentru toate combinatiile de pozitiv si negativ.

Ai foarte mare dreptate cand spui ca fiecare tara are un specific si ca este o chestiune de compatibilitate si de gust.

Substratul postului este insa ca, fiecare tara are parti bune si parti proaste si ca este foarte usor sa te concentrezi doar pe unele. In articol m-am concentrat evident pe acelea care de obicei sunt omise, si asta pentru a le scoate in evidenta. Insa daca Romania si Olanda au in comun faptul ca ambele au parti bune si proaste, atunci ele sunt echivalente. Preferinta pentru una din ele, este dupa cum spui o chestiune de gust. Si nu este cazul sa facem topuri, dar cand excludem o tara din lista de tari care ne plac, trebuie sa avem grija sa o facem in asa fel incat sa nu ii jignim pe cei care traiesc de fapt in ea.

Mersi pentru comment si pentru ca ti-ai luat timpul sa citesti ce am scris.

Sunt de acord ca date statistice ar fi fost interesante- insa cred ca nu merita efortul de a face o statistica referitoare la, sa zicem, lenea functionarilor in lume pentru a stabili in mod obiectiv un clasament. Majoritatea exemplelor pe care le-am dat fac parte din domenii in care este deosebit de dificil sa faci o statistica, cu atat mai mult sa faci una care sa fie mai mult decat numere. Tot postul este in mod evident plin doar cu exemple personale scoase din context – mi se pare mai sincer decat sa enumeri statistici si sa compui din ele o imagine, pretinzand ca este realitatea obiectiva, pentru ca exemplele personale au o limita clara. Ele devin credibile si se transforma in idei generale in functie de masura in care fiecare rezoneaza cu ele, si modul in care este dispus sa extraga inferente generale.

Mi-ar face placere sa citesc un post similar, dar care abordeaza, dupa cum sugerezi tu, problema cu documente si logica- insa nu mi-ar face placere sa il scriu, pentru ca ar fi o munca de sisif pentru mine personal. Nu ar fi relevante pentru a crede in ideea ca Romania este la un nivel echivalent cu occidentul. O comparatie de genul acesta, fie ca pune Romania pe o pozitie inferioara, egala sau superioara, nu poate sa fie decat o credinta si nu un fapt obiectiv, cel putin dupa exigentele mele ale obiectivitatii. Cum stabilesti criteriile pentru acel clasament in mod obiectiv?

Nu imi doresc sa conving pe nimeni prin logica de faptul ca Romania este intr-un fel- ar fi o brutalitate epistemologica. Ideea este de a pune in evidenta una dintre perspectivele asupra realitatii (asa cum ne-o construim singuri) si de a incuraja oamenii sa isi asume si aceasta viziune pe langa celelalte – iar aici este nevoie de curaj (emotivitate) nu de dovezi (rationalitate).

Totuşi, din ce am mai observat eu, imaginea Romaniei, este legată şi despre imaginea care o au despre ei mulți români. Perioada comunistă in care multi români au trăit 20-30-40 de ani a învațat omul de rând sa fie ‘cu fruntea plecată’. Pe unii a funcționat mai bine, pe alții mai putin bine, dar această atitudine incă pluteşte în aer. Vom scapă de asta la un moment dat, dar va mai dura un timp.

PS: şi nu că aş fi un fan infocat, dar folosirea Olandei ca exemplu nu este prea corectă. Adică, vrei să elimini o generalizare incorectă (Romania este o tară belită) si introduci alte generalizări (Olanda este o tară nasoală). Practic, fiecare țară si regiune are un specific si depinde dacă se potriveste cu personalitatea ta sau nu. Ce as putea zice eu despre provincia South Holland este ca oamenii sunt în general amabili (desi le vorbesc în engleză!) chiar daca nu se prind neapărat repede ce trebuie să facă – si din acest motiv trebuie să insişti/explici exact. Nu ştiu, poate la tine in Limburg este altfel

Cel puţin exemplele cu “în ţara cutare se întâmplă cutare lucru” sună ca şi “cercetătorii americani au descoperit…”. Nu-mi inspiră credibilitate ci mai degrabă experienţe personale scoase din context şi ridicate la rangul de reguli. La fel şi cu exemplele despre ce este bun în România… prea sunt anunţate ca adevăruri absolute, fără argumentare.

Cred că e mai simplu să convingi prin date bine documentate şi prezentate logic decât prin cuvinte mari din care e greu să extragi o idee principală.

Premiza de la care se pleaca atunci cand cineva ,oriunde ar fi el sau ea, vorbeste despre Romania ESTE GRESITA !

Frate nu iti place in Romania esti liber sa te duci acolo unte te poate tine neuronul, nu te lipeste nimic de nicaieri. Ce trebuie sa realizam cu totii este ca avem OBLIGATIA DE A INCERCA sa facem ceva pentru a adauga valoare locului in care ne am nascut si pentru oamenii care ne-au sustinut !

Ca sa citez un cunostinta de a mea ” O fi USA tara tuturor oportunitatilor , da Romania este tara unde TOTUL ESTE POSIBIL ! ” – Si e adevarat, Romania este un mediu de afaceri propice, exista spatiu de dezvoltare pentru toata lumea de pe meleagurile mioritice, FRATE FA CEVA ! Ajuta-ti semenii, valoarea se masoara in cati oameni se bucura de cea ce faci tu pentru ei. FA CEVA PENTRU OAMENI !